Si copacii plang

In apropierea localitatii Bazosu Nou, la aproximativ 20 de km de Timisoara, te poti regasi in Parcul dendrologic care adaposteste arbori unici in tara, adusi de peste ocean. Toamna, locul e ideal pentru bataie cu frunze; imi amintesc asta din timpurile copilariei, cand drumurile scolilor toate se intalneau la Bazos. Ce fericire, ce vremuri pe atunci si ce invatatori!

Revenind la locul cu pricina, acesta se rasfata pe o suprafata de 60 de hectare in urmatorul fel - padurea naturala de stejar, cu varste pana la 60 de ani, acopera 36 de hectare, colectia dendrologica de specii nord-americane este prezenta pe 1,5 hectare, colectia dendrologica de specii asiatice pe 1 hectar, iar parcul dendrologic in stil peisager, cu specii de diverse origini, se bucura de 11,5 hectare.

Povestea acestui parc incepe in anul 1909, cand au fost aduse aici primele exemplare de arbori de colectie de la cel mai mare arboretum din lume, cel al Universitatii Harvard. In trecut, acest teren apartinea contelui maghiar Ludovic Ambrozy, fost ambasador al Austro-Ungariei in SUA, care, pe langa faptul ca a populat padurea de la Bazos cu specii exotice, a inceput si constructia unui castel. Prin reforma agrara din 1922, mosia contelui a fost luata de statul roman, acestuia ramanandu-i doar castelul, pe care, ulterior, l-a vandut, plecand definitiv la Viena. In 1984, Parcul dendrologic de la Bazos a fost declarat monument al naturii, iar din 1994 poarta gradul de arie protejata pentru ocrotirea biodiversitatii genofondului si ecofondului. Si nu degeaba, pentru ca aici se gasesc in prezent 800 de specii diferite de arbori si arbusti.

Pacat, insa, ca interesul oamenilor fata de destinul acestui loc cu parfum de magnolii este din ce in ce mai scazut.