Incursiune in lumea subterana: Pestera Popovat

Situata pe raza localitatii Iabalcea (comuna Carasova), in apropierea Pesterii Comarnic si sapata in stanca tot de paraul Ponicova, Pestera Popovat face parte din complexul de pesteri prezente in Cheile Carasului, in Muntii Aninei din judetul Caras-Severin. A fost descoperita in anul 1890, in timpul construirii unei linii ferate inguste, si este remarcabila din mai multe puncte de vedere, dar mai ales pentru splendorile unice ale Salii Finale, extrem de bogată în formațiuni calcaroase. Pestera Popovat are o lungime totală de 1.121 m  si o denivelare de 15 m, mărimea crescand pe măsură ce se avansează înăuntrul ei.

Intrarea este neatragatoare, ca si galeria de acces ingusta si scurta prin care se patrunde in Sala cu Prabusiri continuata de galeria Drumul lui Adam, adica in etajul superior, fosil, al pesterii. Sala are inaltimi de pana la 20 m, este puternic descendenta spre vest si contine o ingramadire haotica de stancarie si concretiuni prabusite din tavan, peste care s-au inaltat stalagmite si o crusta de calcit. Peretii salii, ca si ai galeriei amintite, sunt impodobiti cu scurgeri parietale proeminente, unele impresionante prin marimea lor.

Etajul inferior, subfosil, este dificil si periculos in timpul viiturilor si alcatuit din sali mari, legate intre ele de galerii inguste si cotite, parcurs temporar de un parau subteran. Sala Inferioara are plafonul orizontal si destul de lasat (2-4 m), iar un con de grohotis marcheaza locul fostei intrari naturale folosita candva de uriasul urs de caverna. Situata la cota cea mai inferioara a pesterii, la viituri intreaga sala este ocupata de un lac. In Sala cu Oase se ajunge tot din Sala cu Prabusiri, mergand taras prin galeria extrem de ingusta si de joasa dintre doua sifoane. Frumos impodobita cu concretiuni, aceasta adaposteste numeroase oase de lilieci si chiar colti de urs de caverna.

Mai departe, se inainteaza printr-un sistem de galerii extrem de intortocheate si inguste, prin care trebuie sa ne taram aproape tot timpul. La intersectia unor diaclaze galeriile se largesc si se inalta, formand Sala Mica, Tripla Sala si Sala cu Argila. In aceste galerii scunde si cu multe sifoane predomina urmele apei care a erodat si corodat: hieroglife, lapiezuri, inele, polite de silex, iar pe podea s-au ingramadit mormane de nisip, pietris si mal. Ultima galerie, inalta de pana la 15 m, conduce in cea mai vasta incapere a pesterii, in Sala Finala, lunga de 80 m, lata intre 10 si 20 m si cu inaltimi pana la 20 m.

Aceasta e impresionanta prin delicatele gururi din calcit alb, scurgerile monumentale de-a lungul peretilor, stalactitele uriase, stalagmitele-lumanari si coloanele de mari proportii. In sirul de sali mici care o continua pe cea mare isi etaleaza frumusetea, inca intacte, mici stalactite cu ramificatii excentrice, stalactite umflate, cu tuberculi sau in forma de macaroane, dintre care unele sudate cu stalagmite, apoi mici helictite, stalagmite lumanari, bazinase (gururi) captusite cu cristale si alte minuni de piatra alba, toate alcatuind o veritabila colectie de muzeu. Avem de-a face, indiscutabil, cu unele dintre cele mai impodobite sali ale lumii subterane din tara.

Pestera Popovat are statut de rezervatie speologica din 1963 si este inchisa cu poarta metalica. Se poate vizita doar etajul superior (durata 1/2 ora) si numai cu aprobarea C.M.N. Trebuie multa atentie pentru ca in Sala cu Prabusiri exista formatiuni vechi, alterate, care se pot rupe si cadea. Temperatura variaza in jur de 8-9°C. Pentru vizitarea etajului inferior este nevoie de casca, cizme de cauciuc si salopeta, iar pentru puturile din Sala Finala (recomandate numai speologilor profesionisti), de o casca speologica si de o coarda de asigurare.