Sporturi extreme in Romania. Snowkiting - zborul pe zapada

Snowkiting-ul este un sport extrem de iarna relativ nou in lume si putin cunoscut in Romania,  care combina puterea vantului cu alunecarea pe zapada, ducand snowboarding-ul si schiul la un nivel superior, prin apropierea de planarea cu parapanta. Practicantii acestui sport utilizeaza un zmeu (cuvantul "kite" inseamna "zmeu" in limba engleza) sau o parasuta ca mijloc de tractare si o pereche de schiuri ori un snowboard pentru a aluneca in voie pe zapada. Astfel, snowkiting-ul difera de celelalte sporturi alpine prin faptul ca da posibilitatea de deplasare chiar si pe munti, dealuri, campii sau lacuri inghetate, si in orice directie. Inceputurile sale se afla in Scandinavia anilor '70, unde se foloseau parasute pentru a tracta schiori. Ulterior, a fost utilizata forta de tractiune a parasutelor si de catre exploratorii arctici, care au realizat ca pot parcurge distante de aproape zece ori mai mari utilizand parasutele. Primele imagini televizate cu snowkiting dateaza din 1976, iar varianta moderna a sportului a aparut in anul 1996 si de atunci a cunoscut o popularitate crescanda.

Pentru practicarea snowkiting-ului, trebuie sa dispuneti de echipament special de iarna, similar cu cel de schi sau snowboard (pantaloni, bluza, manusi, impermeabile), casca de protectie, cotiere, genunchiere, protectii pentru umeri, ochelari, placa sau schiuri, colti (cuie) pentru gheata, ham de care se ataseaza zmeul si, bineinteles, de zmeu sau kite. Exista doua tipuri de hamuri: ham cu scaun, care este recomandat incepatorilor si pentru pentru deplasari mai lungi, si ham pentru talie, care ofera libertate in miscare, insa poate deveni inconfortabil si epuizant la deplasari lungi, toata presiunea in sustinerea trunchiului fiind pusa pe coloana vertebrala. In functie de destinatie, zmeul poate fi: pentru agrement si antrenament (caz in care are dimensiuni mici si doua suspante lungi), pentru tractiune pe uscat (cu suprafata mai mare decat cel de antrenament si 4 sau 5 suspante lungi, folosite pentru snowkiting, landkiting, buggying) sau pentru apa (cu suprafata mare, pentru a putea permite ridicarea de pe apa). De asemenea, inainte de a incepe sa practicati acest sport, trebuie sa va antrenati sau sa fiti strict supravegheati de un instructor.

Locul ideal pentru practicarea snowkiting-ului trebuie sa fie larg, deschis, lipsit de obstacole (cum ar fi peretii, cablurile electrice, stalpii, copacii, diferentele mari de nivel sau aeroporturile),  cu stratul de zapada intre 10 - 15 cm. Pe un astfel de teren, manevrele si salturile sunt mai putin periculoase, iar practicantul sportului are libertatea de a manevra kite-ul cum doreste. Zonele populate sunt excluse, iar vantul nu trebuie sa bata cu mai putin de 10 - 20 de kilometri pe ora, pentru a putea lansa zmeul. In Romania, locurile in care se poate practica snowkiting sunt: Sinaia - Cota 2.000, Ghimbav, Harman, Lacul Dumbravita, in Muntii Baiului, pe Semenic, pe Muntele Mic sau la Piatra Neamt, insa nu a fost niciodata organizat un campionat de snowkiting. In general, un curs de initiere dureaza patru zile, este predat individual sau pentru maxim doi elevi, iar doritorul trebuie sa aiba cel putin 16 ani, fiind insa recomandat schiorilor sau snowboarderilor antrenati,  deoarece snowkiting-ul este urmatorul nivel in schi si in snowboard. Iubitorii acestui sport spun ca sezatiile pe care le traiesc sunt unice si nu pot fi comparate cu nimic altceva. Pe langa senzatiile tari si adrenalina, snowkiting-ul are efecte vizibile asupra musculaturii corpului si, desigur, ajuta la arderea grasimilor.