Paradoxul veseliei-Cimitirul de la Sapanta

Cimitirul Vesel de la Sapanta, impresionant prin mesajele pe care le poarta, este renumit prin crucile viu colorate si picturile reprezentand scene din viata si ocupatia persoanelor care-si dorm somnul de veci aici.

Datand de pe la mijlocul anilor 1930, cimitirul este creatie a unui artist popular, Stan Ion Patras, care mai bine de 50 de ani a avut ca pasiune crearea a sute de cruci din lemn, inscriptionate cu versuri care reusesc sa smulga un zambet vizitatorului. Conform unora, sursa sa de inspiratie a stat in priveghiurile din zona, in timpul carora participantii aminteau de viata celui dus, faceau glume pe seama lui, beau si mancau. Altii sustin ca atitudinea zambareata in fata mortii e mostenita din vremurile dacilor, care credeau in viata vesnica, moartea nefiind altceva decat o trecere spre o alta lume; ei nu percepeau sfarsitul ca pe ceva tragic, ci ca pe sansa de a-l intalni pe zeul suprem Zamolxe.

Materialul folosit pentru cruci este lemnul de stejar; dupa ce acestea sunt sculptate, fundalul este dat de asa numitul “Albastru de Sapanta”, iar scenele sunt pictate in culori vii-galben, rosu, alb si verde.
In partea de sus, fiecare cruce poarta un basorelief cu o scena simpla, prezentand un aspect relevant din viata celui trecut in nefiinta - femei torcand lana, facand paine sau tesand covoare, barbati care ara pamantul, pastori cu turmele, lautari- si acestea sunt doar cateva dintre ocupatiile redate. Poeziile satirice si epitafurile sunt inscriptionate pe cruci manual, avand deseori si un rol moralizator, ascunzand si ceva din proverbele regasite in folclorul romanesc.

Si daca toate cele spuse nu sunt indeajuns pentru a va isca curiozitatea, iata mostra din destainuirile celor care au fost: “Cine vre strange avere/Creasca vita cu placere/Si sa scoale diminiata/Eu asa am fost in viata/Aci se odihne batrana/Stan Anuta Deloaie./A trait 78 de ani/A dormit la anu 1958.”

Diana Petrut