Cautatorii baii de aur din Apuseni: Legenda Crisurilor

Bazinul hidrografic al Crisurilor dreneaza o suprafata de teren de peste 27.500 kmp, fiind format din patru rauri principale care converg: Crisul Alb, Crisul Negru, Crisul Repede, Barcaul. Acestea isi colecteaza apele din versantii vestici ai Muntilor Apuseni si se unesc doua cate doua pe teritoriul Ungariei, formand un singur curs care se varsa in Tisa. Relieful inclus in acest bazin este format in proportie de 2% din munti inalti (1.600-1.848 m), 12,5% munti mijlocii (1.000-1.400 m), 20,5% dealuri (200-400 m) si 52% campii (70-100 m).

Crisul Negru reprezinta raul cel mai insemnat din intreg bazinul hidrografic al Crisurilor, datorita marimii bazinului sau de receptie, de aproximativ 4.450 kmp. Izvoraste de pe versantul nordic al Varfului Cucurbata, de la altitudinea de 1.460 m, si strabate depresiunea Beius, Dealurile de Vest si Campia de Vest, iar pe o portiune de 5,3 km marcheaza frontiera romano-ungara. Bazinul are o forma vadit asimetrica, afluentii ce coboara pe dreapta din Muntii Bihorului si din Padurea Craiului fiind cu mult mai vigurosi decat afluentii pe stanga, ce-si aduna apele din Muntii Codru-Moma. Datorita complexitatii sale deosebite, bazinul hidrografic al Crisului Negru adaposteste un numar foarte mare de rezervatii naturale: Cetatile Ponorului, Valea Galbenei, Valea Sighistelului, Pietrele Boghii, Cetatea Radesei, Groapa Ruginoasa, Poiana cu narcise de la Goroniste, Dealul cu bujori de la Pacau, Izbucul intermitent de la Calugari, Ghetarul Focul Viu, Pestera Ursilor, Pestera Ciur Ponor, Avenul Bortig, Pestera Meziad, izvoarele mezotermale de la Rabagani, Platoul Carstic Padis, Platoul carstic Lumea Pierduta etc.

Crisul Repede, al doilea ca marime din bazinul Crisurilor, izvoraste la altitudinea de 710 m, in apropierea localitatii Izvorul Crisului, dintr-o zona deluroasa de pe marginea nordica a depresiunii Huedinului. Dreneaza versanţii nordici ai masivelor Gilau Vladeasa si Padurea Craiului, iar bazinul are o forma asimetrica, afluentii ce coboara pe stanga din cele doua masive avand lungimi si debite mult mai mari decat afluentii pe dreapta, ce-si aduna apele din Muntii Plopis. Intre localitatile Huedin si Vadu Crisului (Muntii Plopis si Padurea Craiului), parcurge un defileu cu sectoare de chei, pesteri si abrupturi stancoase.

Crisul Alb izvoraste de pe versantul Vestic al Munţilor Bihorului, de la altitudinea de 900 m, de sub varful Cartezul (1.184 m). De-a lungul cursului sau pe teritoriul Romaniei, intalnim, de asemenea, multe atractii turistice: Cetatea Ineului, Rezervatia Naturala Poiana Narciselor din Padurea Rovina, Parcul Dendrologic din Ineu, ce protejeaza copaci cu o varsta de 400 de ani si o tisa de 600 ani, Castelul Solymosy situat in Mocrea etc.

Conform unor autori, numele provine din limba dacica, cuvantul "krisos" avand semnificatia de "negru" (denumirea de Crisul Negru ar fi astfel un pleonasm), cu toate ca, inca din vremuri indepartate, se spune ca in undele lor limpezi au putut fi vazute lucind firicele de aur, fapt care sugera existenta unor zacaminte in apropierea izvoarelor. De aici a aparut si legenda Crisurilor, care spune ca "demult, pe cand oamenii si uriasii traiau impreuna, era jos, in campie, un crai lacom dupa aur, care auzise ca in muntii dinspre rasarit ar fi o mina de aur foarte mare. Dar locul unde se afla aceasta nu-l stia decat Cris-cel-Batran si cei trei fii ai sai. Craiul a pus soldatii sa-i prinda, i-a inchis si i-a batut, doar-doar va afla de la ei unde este comoara. Batranul a murit in chinuri, dar nu a divulgat secretul cel mare. Feciorii, inspaimantati, au hotarat sa destainuie locul si sa scape cu viata, sa poata razbuna moartea batranului lor tata. Au pornit ei spre soare-rasare, spre locul baii de aur, cu pasi nesiguri, insotiti de soldatii de paza. Dupa trei zile si trei nopti de mers istovitor, cei trei tineri nu s-au mai inteles in privinta drumului de urmat, fiecare aratand alta cale. Feciorul cel mare zicea ca trebuie tinut drumul spre rasarit, ceilalti doi ca drumul bun ar fi mai la miazazi. Fiind iute din fire, fratele cel mare se supara pe ceilalti doi si porni val-vartej incotro gandea el ca e bine, insotit de o parte dintre soldatii craiului. Mijlociul, un flacau balan, si mezinul, un baietandru oaches, au apucat-o spre miazazi. Dar dupa un timp, fratelui mai mic i se paru, totusi, ca fratele cel mare avu dreptate si o lua si el spre soare-rasare. Au ratacit ei asa, insotiti de soldatii craiului, multe zile si nopti in cautarea baii de aur. In cele din urma, feciorul care apucase spre miazazi dadu in munti peste comoara. Dar in clipa in care vru s-o arate soldatilor, iesi din baie Valva Comorii si il fermeca, prefacandu-l in stana de piatra, iar pamantul calcat de picioarele lui in apa curgatoare. La fel facu si cu ceilalti doi frati ai sai, ca acestia sa nu poata gasi niciodata comoara. Nici soldatii nu avura o soarta mai buna, Valva Comorii transformandu-i in ape mici repezi curgatoare."

Aceasta este povestea celor trei cautatori ai baii de aur care au devenit Crisul Repede, cel iute din fire, Crisul Negru, cel oaches, Crisul Alb, cel balan, si a soldatilor craiesti care-i insoteau, deveniti, de asemenea, crisuri. Ca orice legenda, si aceasta are un sambure de adevar: Crisurile, indeosebi cel Alb, isi au izvoarele in zona zacamintelor de aur ale Apusenilor si au o directie de curgere de la est la vest, Crisul Alb si cel Negru confluand in Crisul Dublu, care apoi isi uneste apele cu cel Repede, formand Crisul Triplu sau Crisul Comun.

Autor fotografie: Christian Filipescu, christianfilipescu.blogspot.com