Credinte, obiceiuri si traditii romanesti de Craciun

Craciunul sau Nasterea Domnului este o sarbatoare crestina celebrata la 25 decembrie in calendarul gregorian sau 7 ianuarie in calendarul iulian, in fiecare an, si face parte din cele 12 sarbatori domnesti ale Bisericilor bizantine. Mai mult de un mileniu, crestinii au sarbatorit in ziua de Craciun Anul Nou, in imediata apropiere a solstitiului de iarna: la Roma, pana in secolul al XIII-lea, in Franta, pana in anul 1564, in Rusia, pana in vremea tarului Petru cel Mare, in Tarile Romane pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. Pe teritoriul romanesc, amintirea acelor vremuri este inca proaspata, de vreme ce, in unele sate banatene si transilvanene, ziua de 1 ianuarie se numeste Craciunul Mic. Cele doua momente insemnate ale sarbatorii – Ajunul si Craciunul, au fost personificate in doua figuri emblematice, care seamana unul cu altul ca doi frati: amandoi batrani-batrani, caci sunt din vremuri uitate, de cand lumea si lumina, cu barbile lungi, stufoase si albe ca zapada, amandoi buni si darnici. Mos Ajun si Mos Craciun, caci despre ei este vorba, cutreiera lumea de la un capat la altul, raspandind veselia in jurul lor, prin darurile imbelsugate din marile si mereu plinele lor traiste, pe care le fac in special copiilor, dupa modelul celor oferite de magi pruncului Iisus.

Legenda ne spune ca Fecioara Maria, cuprinsa de durerile nasterii, i-a cerut adapost lui Mos Ajun. Acesta, motivand ca este om sarac, a refuzat-o si a trimis-o la fratele sau mai mic si mai bogat, Mos Craciun. Maica Domnului ajunge la casa lui Mos Craciun si o gaseste pe sotia acestuia, Craciuneasa, care, stiindu-si sotul rau si necredincios, nu o primeste in casa. Nemaiputand merge, Fecioara se adaposteste in grajdul vitelor. Craciunoaiei i se face pana la urma mila de dansa si o ajuta sa-L nasca pe Pruncul Iisus, indeplinind rolul de moasa. Craciun, cand a aflat ca femeia sa a lucrat in ziua lui, s-a suparat si i-a taiat sotiei mainile, dar Maica Domnului a facut o minune si acestea au crescut la loc (de la aceasta intamplare se crede ca moasele au maini binecuvantate). Dupa ce a vazut minunea Fecioarei si dupa ce a aflat ca in grajdul sau s-a nascut Iisus, Mos Craciun se caieste si ii cere iertare lui Dumnezeu. Se spune ca el s-a cait atat de mult, incat a doua zi si-a impartit intreaga avere copiilor saraci si de atunci, in fiecare an, in Ajunul Nasterii Domnului, Mos Craciun ne pune sub brad cadourile mult asteptate.

Repertoriul traditional al obiceiurilor si traditiilor romanesti cuprinde, pe langa colindele propriu-zise: cantece de stea, vicleimul, plugusorul, sorcova, vasilica, jocuri cu masti, teatrul popular, dansuri (calutii, caluserii), si o seama de datini, practici, superstitii, ziceri, sfaturi cu originea in credinte si mituri stravechi, pagane sau crestine:

In ziua de Ajun, la tara se coace cozonacul.

In Bucovina, in Ajunul Craciunului se pun pe masa un colac si un pahar de apa, deoarece se crede ca sufletele celor raposati vin in aceasta noapte pe la casele lor, gusta din colac si-si uda gura cu apa.

In anumite sate din Transilvania, se pune pe un scaun, in tinda casei, fan si pe el un colac si in jurul colacului un numar de coci corespunzator numarului de animale din gospodarie. Cocii se dau la animale impreuna cu fanul, ca sa se inmulteasca si sa fie "an bun".

In Ajunul Craciunului, cei ce cresc albine, nu dau nimic din casa, ca albinelor sa le mearga bine, si sa nu paraseasca stupul pe vremea roitului.

In Ajunul Craciunului nu e bine sa te bati, nici macar in gluma, cu cineva, caci faci buboaie peste an.

In aceasta zi, nu se da nimic cu imprumut.Cel care da, isi da din casa tot norocul.

Cel care intra in casa unui om, nu trebuie sa-i inchida poarta, ci gazda singura sa si-o inchida, ca sa nu i se inchida norocul si sa nu se taie calea petitorilor.

In Ajunul Craciunului se leaga pomii cu paie, pentru ca acesti pomi sa lege rod bogat.

De Ajun, se pune putina otava pe masa, care dupa sarbatori se da la vaci, ca ele sa fie cu mana, iar gainilor li se da de mancare din sita, ca sa se oua mult.

In seara de Ajun, se pune toporul sub picioarele mese, ca toti din casa sa fie peste an tari ca fierul.

Nu e bine ca in Ajunul Craciunului sa fie pus pe masa mai intai rachiul, pentru ca nu el are intaietate in aceasta seara, ci bucatele.

La masa e bine sa se manance peste, ca sa nu te scuture frigurile peste an.

Aluatul framantat in noaptea de Craciun e bun de deochi pentru vite.

Se crede ca la miezul noptii, inspre Craciun, apa se preface in vin, iar dobitoacele vorbesc, in limba lor, despre Iisus Hristos, cel nascut in iesle si incalzit de vite cu suflarea lor. De aceea, nu-i ingaduit nimanui sa doarma in grajduri.

Cenusa busteanului care arde in noaptea Craciunului e imprastiata prin gradini, pentru rodnicie.

In dimineata de Craciun e bine sa ne spalam cu apa curata, luata dintr-un izvor sau o fantana, in care punem o moneda de argint, pentru ca tot anul sa fim curati ca argintul si feriti de boli.

In partile Muscelului se crede ca primele patru zile, incepand cu 24 decembrie, corespund in ordine celor patru anotimpuri: prima zi e de primavara, a doua de vara, a treia de toamna si a patra de iarna, si cum va fi vremea in aceste zile asa vor fi si anotimpurile.

In unele parti, aproape de revarsarea zorile, colindatorii pleaca pe la casele gospodarilor instariti si le canta la fereastra un cantec sau mai multe, aceste cantece numindu-se "zori".

In tinda casei se pune un vas de grau ca sa treaca colindatorii peste el, apoi graul se da la pasari si la animale, "sa fie cu spor ca si colindatorii".

Incepand cu intaia zi de Craciun si in urmatoarele zile ale acestei sarbatori, copiii umbla cu Steaua, cantand colinde de stea prin care vestesc nasterea lui Iisus Hristos.

"Vicliemul" sau "Irozii" este datina prin care tinerii reprezinta la Craciun nasterea lui lisus Hristos, siretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul si adesea infruntarea necredintei, personificate printr-un copil sau printr-un cioban.

Capra, Turca, Brezaia fac parte dintre datinile de Craciun si Anul Nou. Numele de Turca, Capra sau Brezaia il poarta unul dintre tinerii mascati.

Aduc noroc si se ofera ca dar: paharul de cristal, salul, vioara, manusile, lampa (veioza), tabloul inramat, blana frumoasa, medalia gravata, cartea, bijuteriile din aur sau argint, parfumurile cu mirosuri dulci. Nu aduc noroc si nu se ofera cadou: cutite, calimara, valiza, creion, cuie, pila de unghii, centura, fular, umbrela, oglinda, batista, ace de cravata, ace de par, parfumuri cu mirosuri violente, perle negre, farfurii, papuci.

In Ziua de Craciun nu se matura in casa, ci a doua zi, iar gunoiul se duce la pomi, ca-i ajuta sa fie roditori.

In seara de Craciun, in satele maramuresene, se ung cu usturoi vitele pe la coarne si solduri, si usile de la grajduri pentru a alunga spiritele rele sa nu ia laptele vacilor. Cu usturoi se ung si oamenii pe frunte, pe spate, la coate si la genunchi, precum si usile si ferestrele casei pentru a indeparta demonii noptii.

Finii merg pe la nasi cu daruri.

Daca la Craciun e cald, incat se pot tine usile deschise, la Pasti va fi frig. Daca in prima zi de Craciun va fi vreme senina, frig si ger, atunci vara va fi buna.