Sistem de incalzire prin pardoseala si pereti intr-un edificiu vechi de 17 secole: castrul roman de la Pietroasele
Situat in centrul satului, la 25 km de municipiul Buzau, castrul roman de la Pietroasele a fost construit de imparatul Constantin cel Mare intre anii 324 – 328/330. Facand parte din sistemul de aparare a teritoriului nord-dunarean recucerit dupa anul 323, castrul asigura supravegherea si inchiderea, in caz de primejdie, a culoarului dintre Carpatii de Curbura si Dunarea dobrogeana. In acea vreme primejdia era reprezentata de atacurile dacilor liberi/carpii din Moldova in alianta cu gotii, in special vizigotii, stabiliti temporar in centrul si nordul Basarabiei actuale.
Singura fortificatie romana tarzie din Campia Romana, situata la peste 100 km departare de Dunare
Avand o suprafata de 124 m x 158 m, fortificatia a fost ridicata dupa planurile arhitectilor romani, sub supravegherea inginerilor si specialistilor militari romani, cu soldati romani, dar si cu munca bruta a localnicilor, devenind un centru important al sistemului defensiv Valul lui Traian sau Brazda lui Novac de Nord. Construirea si prezenta castrului au jucat un rol semnificativ in continuarea procesului de romanizare a populatiei locale si in raspandirea crestinismului in randul acesteia, dupa legalizarea noii religii de Constantin cel Mare, in anul 312, prin Edictul de la Milano.
Edificiul cu hipocaust, monument unicat in spatiul romanesc
La 400 m est de castru, pe soseaua spre Saranga, se gaseste edificiul cu hipocaust, o constructie cu multiple functionalitati in sistemul castrului de la Pietroasele. Construit in aceeasi tehnica si cu materiale asemanatoare cu cele folosite la ridicarea castrului, edificiul cu hipocaust dispunea de bazine mari pentru igiena trupei din garnizoana castrului, de bazinete mici pentru diverse tratamente si pentru uzul personajelor importante, de spatii pentru diferite reuniuni militare sau intalniri oficiale, de sali pentru lectura, muzica, dans, pentru exercitii si antrenamente. Totodata, aici isi avea resedinta comandantul garnizoanei castrului, care era un personaj de rang inalt in ierarhia militara a imperiului roman.
Sistem de incalzire prin pardoseala si pereti in secolul IV
Constructia a beneficiat de finisaje deosebite: incaperile si culoarele erau pardosite cu placi de marmura, fiecare din bazinetele mici aveau fundul acoperit cu o placa de marmura pe dimensiune, peretii erau tencuiti cu mai multe straturi de mortar colorat, de obicei in grena, peste care erau pictate diferite scene cu subiecte specifice vremii. Golurile ferestrelor erau inchise cu vitralii – panouri realizate din placute de sticla colorata unite intre ele prin rame de plumb. Intreaga constructie era incalzita printr-un sistem central, format dintr-un focar mare, din care caldura circula pe sub pardoseala incaperilor si prin peretii acestora, prin culoare si spatii ingenios amenajate. In pardoseli era amenajat un sistem de canale din caramizi si din olane tubulare pentru evacuarea apelor uzate. Cladirea era acoperita cu olane de acoperis semicilindrice sau plane.
Comoara ingropata
La 1 km nord-vest de castrul de la Pietroasa, in punctul Gradina Crudului, sub platoul Via Ardelenilor, la 400 m vest de biserica din Ochiu Boului/Pietroasa Mica, se afla locul unde, la 25 martie 1837, in ziua de Buna Vestire, doi tarani, Stan Avram si Ion Lemnaru, au descoperit faimosul Tezaur "Closca cu puii de aur". Incepand cu anul 1971, acesta se afla expusa la Muzeul de Istorie al Romaniei, dupa un periplu de aproape 40 de ani prin Rusia, alaturi de celelalte piese ale tezaurului national.
Singura fortificatie romana tarzie din Campia Romana, situata la peste 100 km departare de Dunare
Avand o suprafata de 124 m x 158 m, fortificatia a fost ridicata dupa planurile arhitectilor romani, sub supravegherea inginerilor si specialistilor militari romani, cu soldati romani, dar si cu munca bruta a localnicilor, devenind un centru important al sistemului defensiv Valul lui Traian sau Brazda lui Novac de Nord. Construirea si prezenta castrului au jucat un rol semnificativ in continuarea procesului de romanizare a populatiei locale si in raspandirea crestinismului in randul acesteia, dupa legalizarea noii religii de Constantin cel Mare, in anul 312, prin Edictul de la Milano.
Edificiul cu hipocaust, monument unicat in spatiul romanesc
La 400 m est de castru, pe soseaua spre Saranga, se gaseste edificiul cu hipocaust, o constructie cu multiple functionalitati in sistemul castrului de la Pietroasele. Construit in aceeasi tehnica si cu materiale asemanatoare cu cele folosite la ridicarea castrului, edificiul cu hipocaust dispunea de bazine mari pentru igiena trupei din garnizoana castrului, de bazinete mici pentru diverse tratamente si pentru uzul personajelor importante, de spatii pentru diferite reuniuni militare sau intalniri oficiale, de sali pentru lectura, muzica, dans, pentru exercitii si antrenamente. Totodata, aici isi avea resedinta comandantul garnizoanei castrului, care era un personaj de rang inalt in ierarhia militara a imperiului roman.
Sistem de incalzire prin pardoseala si pereti in secolul IV
Constructia a beneficiat de finisaje deosebite: incaperile si culoarele erau pardosite cu placi de marmura, fiecare din bazinetele mici aveau fundul acoperit cu o placa de marmura pe dimensiune, peretii erau tencuiti cu mai multe straturi de mortar colorat, de obicei in grena, peste care erau pictate diferite scene cu subiecte specifice vremii. Golurile ferestrelor erau inchise cu vitralii – panouri realizate din placute de sticla colorata unite intre ele prin rame de plumb. Intreaga constructie era incalzita printr-un sistem central, format dintr-un focar mare, din care caldura circula pe sub pardoseala incaperilor si prin peretii acestora, prin culoare si spatii ingenios amenajate. In pardoseli era amenajat un sistem de canale din caramizi si din olane tubulare pentru evacuarea apelor uzate. Cladirea era acoperita cu olane de acoperis semicilindrice sau plane.
Comoara ingropata
La 1 km nord-vest de castrul de la Pietroasa, in punctul Gradina Crudului, sub platoul Via Ardelenilor, la 400 m vest de biserica din Ochiu Boului/Pietroasa Mica, se afla locul unde, la 25 martie 1837, in ziua de Buna Vestire, doi tarani, Stan Avram si Ion Lemnaru, au descoperit faimosul Tezaur "Closca cu puii de aur". Incepand cu anul 1971, acesta se afla expusa la Muzeul de Istorie al Romaniei, dupa un periplu de aproape 40 de ani prin Rusia, alaturi de celelalte piese ale tezaurului national.