Daca mergi prin Bucuresti, vizitator fiind, si doresti sa ajungi la Muzeul Satului, te poate surprinde raspunsul trecatorilor, in sensul ca putini sunt cei care fac diferenta intre Muzeul Taranului Roman si Muzeul Satului. Poate asta se trage de la faptul ca in 1978 cele doua institutii au fuzionat si unii dintre cei intrebati au ramas marcati de confuzie, dezinteres, sau, si mai simplu memorie selectiva accentuata cand vine vorba de muzee in Bucuresti, mai ales ca sunt multe si deloc marunte.

Sa revenim, asadar, la Muzeul Satului, care a luat fiinta in anul 1936 in Parcul Herastrau, fiind unul dintre primele muzee etnografice in aer liber din Romania si din lume. La inceput acesta numara 33 de complexe autentice, mutate din satele prin care cei in masura au hoinarit de-a lungul catorva ani buni. In 1940, insa, in unele dintre aceste gospodarii au fost gazduite familii de refugiati basarabeni si bucovineni, muzeul fiind inchis pana in 1948, an care a coincis si cu stabilirea unor noi planuri de dezvoltare a patrimoniului acestuia, achizitionandu-se gospodarii si case din diverse zone dintre care se pot aminti: Suceava, Vaslui, Valcea, Constanta, Alba, Hunedoara, Maramures.

O alta etapa importanta din viata muzeului este reintoarcerea la individualitate, dupa Revolutia din 1989, separandu-se de vechiul Muzeu de Arta Populara al R.S.R, actualul Muzeu al Taranului Roman si fiind regandite si reconfigurate toate activitatile lui Dimitrie Gusti.

In prezent, expozitia permanenta cuprinde 121 de complexe distincte, totalizand 338 de monumente, iar patrimoniul mobil numara 53.828 obiecte. Cea mai veche casa este construita in secolul al-XVII-lea, iar cea mai recenta apartine secolului al XIX-lea. Aici, nu numai arhitectura caselor impresioneaza, ci si mobilierul acestora, obiectele din lut, icoanele, carpetele si costumele populare, toate evidentiind preocuparea pentru frumos a taranului roman si dorinta de perpetuare a bogatiei spirituale, caci nu degeaba “vesnicia s-a nascut la sat”.

Pe langa patrimoniul “en plein air” si cel din colectii, muzeul se bucura si de un fond documentar de mare valoare istorico-etnografica care include: manuscrise, studii, schite, desene, planse, clisee pe sticle, filme, negative alb-negru si color, fotografii.

Despre libraria muzeului putem spune ca aceasta cuprinde o importanta oferta de publicatii de cercetare – volume de studii in domeniul etnologiei, etnografiei, muzeologiei - dar si pliante, ghiduri, carti de buzunar, DVD-uri, CD-uri, multe lucruri de luat si dat ca amintire, astfel ca aminteste-ti sa treci pe aici!

O poti face chiar in acest weekend, la Targul de Sfantul Dumitru, pentru o intalnire cu ansambluri folclorice, tarafuri si solisti de muzica populara, muzica de fanfara, muzica religioasa, onoruri militare etc., vizionarea unei expozitii de arta plastica, a paradei costumelor de inspiratie populara sau pentru degustarea delicioaselor produse din gastronomia traditionala si pentru a cumpara un cadou original celor dragi, faurit de mesteri populari veniti la targ din toate zonele tarii.