Este vorba despre Molhasurile din Valea Izbucelor, ramasite ale erei glaciare, aflate in regiunea izvoarelor Somesului Cald, Platoul Padis.

Se gasesc la o altitudine de 950-1000 de metri, in Muntii Bihorului, aproape de comuna Pietroasa si sunt conservate intr-o arie protejata, care reduce activitatea turistica la un turn de observatie, din cauza fragilitatii deosebite a zonei si umiditatii excesive.

Molhasurile sau mlastinile de la Izbuce constau intr-un complex de turbarii, cu grosimea stratului de turba de peste 1 metru.

Razlet se intalnesc lacuri, numite local "tauri fara fund", aceasta fiind mai degraba o impresie generata de apa neagra pe care o contin, caci cele mai mari nu depasesc in general, o suprafata de 5 mp si 7 m adancime. Pot fi inselatoare, caci unele sunt acoperite cu vegetatie, descoperind apa dupa ce te-ai apropiat sau abia dupa ce ai calcat.

Senzatia stranie este data si de calitatea acida si antiseptica a turbei, care conserva perfect plantele si animalele cazute pe fundul fostei mlastini.

Rezervatia adaposteste si o planta carnivora unica, numita Roua Cerului, cu aspect foarte ingenios si perfid, perfectionat poate in timp, pentru capturarea fiintelor minuscule, care ii cad victime. Sub masca dragalaseniei si gingasiei, se ascunde in realitate un monstru. Boabele de roua aparente, din capatul firisoarelor subtiri, care se vor petale delicate si sunt de fapt tentacule cu rol important in digerarea "pulpei de tantar", reprezinta o secretie lipicioasa si capcana in sine. Planta savureaza cu pofta, in jur de 50 de insecte pe an. I se mai spune si "iarba fierului", considerandu-se ca are puterea de a desface orice lacat.

Pe langa frumusetea salbatica si fascinanta a peisajului, locul are o deosebita valoare stiintifica, pastrand ca intr-o arhiva, informatii esentiale nealterate, despre evolutia etapizata a plantelor si animalelor, de-a lungul mileniilor.

Larisa Bracea