Legenda spune ca podul care uneste orasul de jos cu orasul de sus, trecand peste strada Ocnei, se va prabusi daca cineva va sta pe el si va rosti o minciuna.

O alta poveste spune ca un baiat, caruia ii cam placea sa minta, a plecat intr-o calatorie. La intoarcere, i-a povestit tatalui sau ca pe drum s-a intalnit cu un caine mare cat un cal. Auzind aceasta, tatal i-a povestit fiului despre Podul minciunilor, spunandu-i ca trebuie sa traversezi acest pod, in ziua in care ai mintit. Numai ca podul nu este un pod obișnuit: cel care a mintit, isi va rupe cu siguranta un picior. Imediat, dimensiunile cainelui din povestirea copilului, au inceput sa scada.

Reconstruit in anul 1859, la fabrica lui Fredericus Hutte, Podul minciunilor reprezinta un veritabil simbol al orasului, fiind primul din Romania si al doilea din Europa confectionat din fonta turnata, cu decoratiuni prin traforare si avand la capete doua cercuri mari decorate cu stema Sibiului. Cele patru piedestale de la capatul podului, realizate din piatra, sustin corpuri de iluminat tot din fonta turnata.

Balustrada metalica a podului consta din opt panouri cu cercuri cu decor radial, goticizant. De langa Podul Minciunilor, coboara spre Orasul de jos, Scara Cetatenilor.

Batranii spun ca podul are urechi, o putere greu de imaginat si multa intuitie, asa ca, la fiecare neadevar rostit, podul incepe sa geama din toate incheieturile, iar intr-un zgomot care-ti da fiori, balustrada incepe sa cedeze. In cateva minute, podul aduce mincinosul cu picioarele pe pamant, la propriu si la figurat. Minciuna se dovedeste mai tare decat lemnul sau fierul, iar podul se rupe sub greutatea ei.

Larisa Bracea