|
Legenda braduluiO legenda straveche povesteste ca odata, demult, cand Dumnezeu mai umbla inca pe Pamant, alaturi de Sfantul Petru, a inceput din senin o furtuna cum nu se mai vazuse pana atunci, cu vijelie, grindina si nori negri, amenintatori, astfel ca cei doi s-au vazut nevoiti sa se refugieze intr-o padure de la marginea drumului. Aici au cerut adapost copacilor, ca sa nu-i ude ploaia pana la piele. Dar stejarii mandri si fagii i-au refuzat, pentru ca, ziceau ei, abia isi puteau pazi frunzisul, merii si perii s-au temut sa nu le manance fructele, salciile si plopii s-au facut ca nu aud rugamintea celor doi. Numai bradul s-a dovedit generos si milos, totodata. "Poftiti sub crengile mele!", i-a invitat el."Eu nu am fructe pe care sa le pazesc. Frunzele mele sunt ascutite ca acele si neprimitoare, iar oamenii ma socotesc nefolositor. Dar eu va adapostesc cu bucurie si va feresc asa cum pot de vremea asta rea". Si bradul i-a adapostit si i-a ferit pe cei doi drumeti cu crengile lui stufoase. Iar cand furtuna a trecut, Dumnezeu a iesit la lumina si i-a spus astfel bradului binevoitor: "Fie ca de acum incolo frunzele tala sa ramana vesnic verzi, si-n anotimpul rece al iernii, iar acele tale sa primeasca o mireasma imbatatoare si oamenii sa le foloseasca pentru a-si vindeca bolile. Iar pentru ca esti lipsit de rod, fie ca in mijlocul iernii, cand toti ceilalti pomi sunt lipsiti de fructe si frunze, oamenii sa te duca in casa lor si sa-ti impodobeasca ramurile cu bunatati. Sa se stranga cu totii in jurul tau si sa se gandeasca la Mine, caci tu imi esti copacul cel mai drag". Si de atunci, bradul este dus de Craciun in casele oamenilor, este impodobit frumos, iar familia se strange in jurul lui si se bucura de darul lui Dumnezeu, care a facut ca Fiul Sau sa se nasca in aceasta zi plina de bucurie si speranta. Craciun fericit tuturor! |