Laguna Albastra dintre dealurile Clujului
Nu-ti poti da seama pe ce planeta te afli. Totul este salbatic, sterp, pustiu. Dar este apa, o apa de un turcoaz intens, ca in Mediterana. Si totusi, suntem intre dealuri, la Laguna Albastra de la Aghiresu.
Exploatarea de caolin de la Aghiresu a strapuns stratul impermeabil de argila si a intepat panza de apa freatica sau un izvor subteran. Apa a navalit si a inundat toata cariera, acoperind ranile scurmate de om, in cautarea caolinului. Lacul astfel format este supranumit Laguna Albastra, datorita culorii apei incarcate cu praf de argila.
Laguna nu este tocmai usor de gasit, calatorul nefiind indrumat de indicatoare sau de ghiduri turistice. Lacul sta ascuns intre dealuri, iar necunoscatorii se pot orienta doar dupa poarta fostei cariere, unde se termina drumul, de la baza potecii care urca spre lac.
Ciudat este faptul ca apa lacului imprumuta culoarea cerului. Este gri in zilele mohorate si albastra in cele senine, ca sufletul omului. Movilele de steril, care inconjoara lacul au ramas sterpe, pe ele nu creste niciun copac, in timpul verii expunand turistul la soarele torid si necrutator.
Totul in jur este sarac, arid si instabil, iar torentele de apa din urma ploilor, au brazdat santuri foarte adanci, in muntii de steril. Peretii dealului care strajuieste lacul, sunt foarte abrupti si plini de grote, dar privelistea cea mai frumoasa o ai daca urci pana sus pe culme. Acolo, te asezi si culegi cei mai mari si mai gustosi fragi pe care i-ai vazut vreodata, in timp ce masori intinderea de apa si te poti bucura de cea mai vie culoare albastra, pe care nu o percepi de jos, de la nivelul lacului.
Cea mai apropiata localitate este la cativa kilometri, zona este izolata si putin cunoscuta. De aceea, daca stai peste noapte si privesti luciul apei din gura cortului, vei fi printre putinii care s-au bucurat de minunatia stralucirii safirului, sub lumina lunii.
Larisa Bracea
Exploatarea de caolin de la Aghiresu a strapuns stratul impermeabil de argila si a intepat panza de apa freatica sau un izvor subteran. Apa a navalit si a inundat toata cariera, acoperind ranile scurmate de om, in cautarea caolinului. Lacul astfel format este supranumit Laguna Albastra, datorita culorii apei incarcate cu praf de argila.
Laguna nu este tocmai usor de gasit, calatorul nefiind indrumat de indicatoare sau de ghiduri turistice. Lacul sta ascuns intre dealuri, iar necunoscatorii se pot orienta doar dupa poarta fostei cariere, unde se termina drumul, de la baza potecii care urca spre lac.
Ciudat este faptul ca apa lacului imprumuta culoarea cerului. Este gri in zilele mohorate si albastra in cele senine, ca sufletul omului. Movilele de steril, care inconjoara lacul au ramas sterpe, pe ele nu creste niciun copac, in timpul verii expunand turistul la soarele torid si necrutator.
Totul in jur este sarac, arid si instabil, iar torentele de apa din urma ploilor, au brazdat santuri foarte adanci, in muntii de steril. Peretii dealului care strajuieste lacul, sunt foarte abrupti si plini de grote, dar privelistea cea mai frumoasa o ai daca urci pana sus pe culme. Acolo, te asezi si culegi cei mai mari si mai gustosi fragi pe care i-ai vazut vreodata, in timp ce masori intinderea de apa si te poti bucura de cea mai vie culoare albastra, pe care nu o percepi de jos, de la nivelul lacului.
Cea mai apropiata localitate este la cativa kilometri, zona este izolata si putin cunoscuta. De aceea, daca stai peste noapte si privesti luciul apei din gura cortului, vei fi printre putinii care s-au bucurat de minunatia stralucirii safirului, sub lumina lunii.
Larisa Bracea