Alexandru Vlahuta il consemna in cartea sa, Romania Pitoreasca, ca fiind lacul unde vulturii vin primavara sa-si invete puii sa zboare. Desi are o adancime de numai 2,5 m, i se spune si Lacul fara Fund.

Numele provine dintr-o legenda despre un cioban care si-a lasat turma de mioare, a aruncat bata in apa lacului si a plecat. Dupa un an de peregrinari, ciobanul si-ar fi regasit bata in apele Dunarii si mistuit de dorul mioarelor si a locurilor natale, se intoarce acasa.

Lacul Vulturilor este un lac glaciar ce se gaseste pe partea estica a versantului Malaia, la altitudinea de 1.420 m, in Muntii Siriului. Odata ajunsi pe malul lacului rasuflam usurati. Apa calduta de pe marginea sudica a lacului unde adancimea este de cativa cm., ne face sa mai inaintam cativa pasi. Doar atat, pentru ca imediat ne dam seama ca ne inselasem amarnic, apa fiind rece ca gheata. Din cand in cand, atentia ne este atrasa de plescaitul apei, datorat pastravului care sare dupa vietatile de la suprafata.

Un versant stancos din apropiere, este singurul loc din Muntii Buzaului unde pot fi vazute capre negre. Herghelii de cai alearga fluturandu-si coama in vant, turme de oi par nemiscate, iar linistea desavarsita poate fi intrerupta pentru cateva clipe doar de fluieratul scurt al bacilor ori nechezatul armasarilor care isi disputa intaietatea. Orice descriere, orice fotografie este departe de maretia naturii vazuta pe varf de munte.

Larisa Bracea