Pe fondul unui Bucuresti ce tinde tot mai tare catre profilul citadin de secol 21, urias si sticlos, ramane in picioare, parca micsorandu-se pe zi ce trece, silueta unui edificiu cu parfum de secol 15: Castelul Vlad Tepes.

Vazandu-i alura medievala, nu-ti poti opri imaginatia sa nu alerge dupa fantome, spirite ratacite care nu si-au gasit linistea, umbland sa-si rascumpere nedreptatea, sa-si razbune chinurile si tortura, sa pedepseasca neam din neamul calailor. Oare trecand pe langa castel te infioara gandul ca ai avut vreun bunic al bunicului, calau si nu stii?!

Pentru a alunga din gandurile negre, trebuie sa afli ca acest castel, zis al lui Vlad Tepes, este de fapt al lui Carol I, construit cu ocazia a 40 de ani de domnie si deci nu pe la 1400, ci pe in 1906. E adevarat ca arata de parca oricand ar putea sa coboare crudul Tepes, insa cizma nu i-a calcat vreodata pe aici.

Castelul Vlad Tepes din Bucuresti

Castelul din inima Bucurestiului este de fapt o replica mai modesta in dimensiuni, a Castelului lui Vlad Tepes de la Poienari, Arges.

Il regasim pe strada Candiano Popescu, nr. 6, in apropiere de Parcul Carol.

De-a lungul timpului, castelul a fost destinat diverselor intrebuintari. Pornindu-se de la ideea initiala de a servi drept turn de apa, constructia a fost rand pe rand expozitie de obiecte de arta, corp de garda pentru o unitate militara, dormitor pentru angajatele responsabile cu intretinerea Parcului Carol si in cele din urma sediul Oficiului National pentru Cultul Eroilor.

Se viziteaza doar de doua ori pe an din cauza starii avansate de deteriorare, zilele fixate fiind cea a Eroilor, care coincide cu sarbatoarea crestina „Inaltarea Domnului” si ce a Armatei, pe 25 octombrie.

Larisa Bracea