Atunci cand ne amintim de cele ale copilariei, sigur ni se face dor si de prajitura cu al carei miros bunica umplea casa si la care pofteam mereu chiar inainte de masa, cand, de fapt, nu primeam decat dupa ce lasam farfuria goala. Ea sigur stia ce ne place, fiindca o mancam fara sa clipim si mai intindeam mana dupa a doua bucata. Iar ea, cu un zambet cald si un sarut pe frunte, ne mai dadea, asta pentru ca odorul trebuia sa creasca mare si sanatos. Astazi, prajitura bunicii face parte din mostenirea de familie si o pregatim la ocazii speciale.

Care e prajitura copilariei voastre?

Placinta cu mac! Bunica facea mereu la sfarsit de saptamana, iar eu si fratele meu, copii fiind, furam cate o feliuta in plus. Ehe, frumoase vremuri! Astazi o prepar si eu, copiii nu sunt parca la fel de incantati, poate pentru ca acum au atatea de unde alege...

eu imi amintesc de o prajiturica super simpla p care o facea mamaiecand doream ceva dulce.mamaie nu prea facea prajituri mamai se ocupa mai mult cu dulciurile iar mamaie facea niste mancaruri delicioase mai ales cele in test{un fel de cuptor la tara}aceasta de care va spun era o foaie simpla ca de placinta putin mai groasa care se ungea cu gem de prune si peste care se punea din belsug nuca putin sfarmata si se taia in forma de triunghi.le cocea ipe o tava subtire in cuptorul de care ziceam mirosea divin kand le scotea.

Bunica mea facea multe prajituri cand eram mica. Cele mai simple si pe care mereu i le ceream erau: gogosile cu gem de casa si coarda cu nuca sau mac.

Eu am avut o singura praitura care imi placea cand eram mic si bunica mea mi-o prepara. Mai bine zis un desert si anume: clatite umplute cu marmelada

Este cel mai rapid si simplu mod de a face "o prajitura"