Cetatea Ineului, un vestigiu cu potential al judetului Arad, a fost, cu ceva timp in urma, si subiect de reabilitare si revitalizare, insa, ca de fiecare data, se pare ca lucrurile s-au pierdut pe drum. Astfel, dupa principiul “mai bine mai tarziu decat niciodata”, va invit sa speram.

Si in aceasta joaca de-a “ma gandesc din cand in cand la Cetatea Ineului”, haideti sa aflam cate ceva despre ce anume se ascunde dupa zidurile sale, in afara de anul 1295, perioada in care aici este atestata documentar o fortareata ridicata in centrul unui cnezat romanesc, fortareata a carei importanta creste cu timpul, devenind centrul unui mare domeniu feudal, de 51 de state.

In anul 1541, aceasta devine o veriga de aparare insemnata in lupta antiotomana a celor trei tari romane, iar in 1566 ajunge sa fie cucerita de catre otomani, acestia capituland abia in 1595. In urma victoriei de la Selimbar din 1599, Mihai Viteazul pune stapanire pe aceste locuri, garnizoana Ineului participand in lupte alaturi de el.

Incepand cu anul 1645, dat fiind cadrul militar in continua evolutie, au loc lucrari de constructie a cetatii, in conformitate cu noile conditii de lupta, sub conducerea lui Gavril Haller, care studiase arhitectura militara in Italia. Cetatea se compunea, astfel, din doua elemente: primul reprezentat de cetatea interioara cu doua niveluri, care acopera si azi zona, in forma de patrat, in colturi strajuita de patru bastioane circulare etajate, iar cel de-al doilea, in exterior, la o distanta de cateva sute de metri, care forma braul de ziduri de piatra, avand aceleasi forme de patrat cu bastioane la colturi. Din acestea din urma, nu au ramas decat ramasite ale bastionului dinspre Crisul Alb.

Anul 1658 nu este deloc prietenos cu aceasta cladire, ajungand sa cada iarasi prada turcilor, pana la finele secolului, cand intra sub regim habsburgic. Este apoi folosita de granicerii mureseni, pentru scurt timp, dupa care este lasata de izbeliste, pe la 1870 fiind refacuta doar partea interioara.

Anii urmatori aduc cu ei o perioada de glorie pentru Ineu, din punct de vedere economic, politic si cultural, insa a ramas atat de putin din ceea ce a fost, incat ar fi timpul sa se faca ceva.

Diana Petrut