Cazinoul din Constanta va fi restaurat
In zona in care se afla azi cazinoul, unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale orasului, construit in 1909 si inaugurat un an mai tarziu, mai fusese intre 1880-1902, o constructie din lemn numita cazin, ridicata langa Farul Genovez. Aceasta adapostea o sala de dans, doua sali de lectura unde se puteau citi ziare si reviste, doua sali de jocuri si o terasa, la malul marii. Terasa a devenit locul preferat de intalnire al marinarilor, turistilor si elitei orasului, in fiecare seara de vara organizandu-se aici baluri pe fundal de fanfara militara.
Anul 1890 a adus cu el dorinta constructiei definitive a Cazinoului, inceperea lucrarilor fiind tergiversata pana in 1891, cand o furtuna puternica a distrus in mare parte cladirea din lemn a cazinului. Astfel, cea de-a doua cladire a fost terminata in 1893 si era o constructie din paianta, compusa dintr-o sala de dans si mai multe camere, plus nelipsita terasa catre mare.
Insa cum veniturile nu erau deloc acoperite de cheltuieli, primaria a oferit spre inchiriere cazinoul, in mai 1902, fiului marelui povestitor Ion Creanga.
In primii ani al secolului XX, locul a devenit principala atractie a Constantei, insa edilii constantei nu erau multumiti de infatisarea cladirii in totalitate. Acestia incep demersurile de ridicare a unui cazino modern, asemanator celor de pe Riviera Franceza.
Cel care a fost angajat in acest proiect era un arhitect francez, Daniel Renard, acesta concepand cazinoul constantean in stil Art Nouveau si starnind numeroase controverse la nivel politic, fapt pentru care a fost propus un arhitect roman. Cand cea de-a doua fundatie a edificiului a fost gata, in 1907, liberalii au revenit la putere, l-au concediat arhitectul roman, reincredintandu-i lucrarea celui francez. Lucrarile au costat 1.300.000 de lei.
La 15 august 1910, Cazinoul a fost inaugurat in prezenta principelui Ferdinand, dupa care a fost inchiriat unui proprietar de restaurante si hoteluri din Bucuresti. Localul a fost dotat cu doua mese de billiard si 17 mese rotunde pentru jocurile de carti si in scurt timp a devenit unul dintre cele mai cunoscute cladiri de acest gen din Europa, fiind preferat de impatimitii jocurilor de noroc care veneau aici, din toate colturile lumii.
In 1912 a fost din nou concesionat, insa a ramas acelasi loc al aventurierilor bogati si pasiunilor intense, adesea cei ruinati sfarsind in valurile marii. In timpul Primului Razboi Mondial el a fost transformat in spital, insa nu a scapat de bombardamente. In perioada interbelica Cazinoul a revenit la destinatia sa.
Astazi, acesta este in cautarea gloriei demult pierdute. Potrivit unei hotarari adoptate in sedinta de miercuri a Guvernului, 40 milioane de lei vor fi investite in restaurarea si consolidarea obiectivului. Lucrarile se vor desfasura pe o perioada de doi ani, iar finantarea obiectivului de investitii se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului.
Sursa poza: http://ro.wikipedia.org
Anul 1890 a adus cu el dorinta constructiei definitive a Cazinoului, inceperea lucrarilor fiind tergiversata pana in 1891, cand o furtuna puternica a distrus in mare parte cladirea din lemn a cazinului. Astfel, cea de-a doua cladire a fost terminata in 1893 si era o constructie din paianta, compusa dintr-o sala de dans si mai multe camere, plus nelipsita terasa catre mare.
Insa cum veniturile nu erau deloc acoperite de cheltuieli, primaria a oferit spre inchiriere cazinoul, in mai 1902, fiului marelui povestitor Ion Creanga.
In primii ani al secolului XX, locul a devenit principala atractie a Constantei, insa edilii constantei nu erau multumiti de infatisarea cladirii in totalitate. Acestia incep demersurile de ridicare a unui cazino modern, asemanator celor de pe Riviera Franceza.
Cel care a fost angajat in acest proiect era un arhitect francez, Daniel Renard, acesta concepand cazinoul constantean in stil Art Nouveau si starnind numeroase controverse la nivel politic, fapt pentru care a fost propus un arhitect roman. Cand cea de-a doua fundatie a edificiului a fost gata, in 1907, liberalii au revenit la putere, l-au concediat arhitectul roman, reincredintandu-i lucrarea celui francez. Lucrarile au costat 1.300.000 de lei.
La 15 august 1910, Cazinoul a fost inaugurat in prezenta principelui Ferdinand, dupa care a fost inchiriat unui proprietar de restaurante si hoteluri din Bucuresti. Localul a fost dotat cu doua mese de billiard si 17 mese rotunde pentru jocurile de carti si in scurt timp a devenit unul dintre cele mai cunoscute cladiri de acest gen din Europa, fiind preferat de impatimitii jocurilor de noroc care veneau aici, din toate colturile lumii.
In 1912 a fost din nou concesionat, insa a ramas acelasi loc al aventurierilor bogati si pasiunilor intense, adesea cei ruinati sfarsind in valurile marii. In timpul Primului Razboi Mondial el a fost transformat in spital, insa nu a scapat de bombardamente. In perioada interbelica Cazinoul a revenit la destinatia sa.
Astazi, acesta este in cautarea gloriei demult pierdute. Potrivit unei hotarari adoptate in sedinta de miercuri a Guvernului, 40 milioane de lei vor fi investite in restaurarea si consolidarea obiectivului. Lucrarile se vor desfasura pe o perioada de doi ani, iar finantarea obiectivului de investitii se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului.
Sursa poza: http://ro.wikipedia.org